Copilul rasfatat si cum sa fii un bun parinte

Sa cresti copii si sa fii un parinte  bun asta este un lucru greu. Multi parinti renunta si aleg calea usoara aceea de a ignora copilul. Copilul fiind rasfatat profita de asa ceva in cele mai multe cazuri.

Un copil excesiv de rasfatat ii exaspereaza deseori pe parinti si pe cei din jur cu pretentiile lui nejustificate. Cum s-a ajuns aici?

In “culisele” acestui comportament teatral se ascunde dorinta copilului de a testa toleranta si rabdarea parintilor. Copilul intra in jocul “cine detine controlul” si atenteaza la a-si insusi putere si control (in relatia cu parintele). El isi forteaza de fapt parintele sa fie mai ferm si clar, sa-l determine pe acesta sa-si exercite controlul care ii revine de drept, fara sa ezite.

Sunt parinti care isi trateaza copiii ca pe niste adulti in miniatura, ca de la egal la egal. Ei simt nevoia sa negocieze, sa se justifice in fata copilului pentru decizia luata. Este ca si cum si-ar refuza dreptul la control. Sansele de a se face ascultat de catre copil sunt minime.

Nevoile copilului nu sunt aceleasi cu ale adultului. Ca adulti, vi se pare corect sa aveti dreptul de a contesta o decizie, dar gresiti dandu-i copilului dreptul la a contesta alegerea dumneavoastra. Daca ati decis ca ora 21 este ora de culcare a copilului, nu e cazul sa-i cereti parerea, sa ezitati sau sa cedati insistentelor in mod repetat, ci sa-i impuneti decizia luata cu calm si fermitate (care sa transpara din cuvintele alese, tonul vocii, privire, gesturi):”E timpul sa mergi sa te pregatesti de culcare. Acum!”

via Copilul rasfatat.

Ai gasit o greseala gramaticala sau de alta natura in pagina? Selecteaz-o cu cursorul si apasa Shift + E sau Notifica ca sa o trimiti la corectat. Iti multumim.